Mobilier urban Opriri în tranzit
O călătorie prin viscerele orașului, unde autobuzele devin peșteri, babele se transformă în luptători, iar privirile îngheață timpul. Poezii care captează haosul, brutalitatea și transcendența transportului în comun, exact cum le trăiește cel care nu are încotro.
Prefață
„Mobilier urban” nu e o colecție de poezii despre oraș. E o coborâre în intestinele lui.
Acest volum captează haosul, brutalitatea și transcendența transportului în comun exact cum le trăiește cel care nu are încotro. Aici autobuzele devin peșteri moderne, babele se transformă în luptători, iar privirile îngheață timpul. Nu e poezie despre orașul pe care îl vedem în reclame, ci despre cel pe care îl mirosim, îl atingem și îl traversăm în fiecare dimineață.
Versurile nu filtrează nimic. Sânge, mâzgă, țipete și flori uscate se amestecă într-un limbaj crud, direct, fără ornamente. E poezie pentru cei care au înțeles că orașul nu e făcut pentru oameni, ci pentru supraviețuitori.
Bine ați venit în tranzit. Nu există locuri pe scaun.
Cuprins
-
Autobuzul 196
O călătorie prin mahala
-
Babă de dame
O victorie în troleul 96
-
Ochii îmbătrăniți
Când rațiunea avariază