Autobuzul 196 O călătorie prin mahala
Țipete stridente, scaune menstruate, bărbați cu topoare și miros de canal transformat în gunoi. Autobuzul 196 nu e un mijloc de transport, ci o experiență viscerală care transformă arhitectura dezolantului în decorul unei călătorii halucinante.
Când mă urc în autobuzul
numarul 196.
Din centru de unde-l iau,
mă transportă,
într-o mahala sălbatică.
Cerul alb se face
mov învinețit
Viața înconjor se face,
în jos,
intestine pe covor.
Țipete stridente.
Scaune menstruate.
Bărbați cu mustăți
și topoare
mă însoțesc
Din cladiri pătrate
în arhitectură de demolate.
Purici mici
se fac gigantici
A canal miroase aici,
verde mâzgă pe podele
A gunoi miroase aici
metamorfozat în oi
și foi-de-coi
1-Babă = 2-Babă
Mă străpunge atent
Cu privirea ea atacă
Timpul opreșt latent
Drujba cap întors se-ntoarce
Spre a mea ajutorare
Când circul cu 196
Mereu norocul mă întoarce
Spre centrul cavalerisit